Crapul este un peste care traieste pe fundul apei,
scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in
ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest
din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un
sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi.
Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii
pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap.
Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de
bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el
pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu
apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si
expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe
care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu
scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se
baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De
aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome
de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori.
In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din
abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand
preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in
anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se
pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie.
Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap.
In aceasta perioada se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este
valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma
la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu
pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este
capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din
abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In
general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura
apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul,
se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza
mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau
prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul
dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de
3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza
nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin,
deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in
sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia
permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari
de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de
pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri
este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se
manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o
partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si
din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie
sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii
unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri,
inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum
pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta
prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona.
Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de
victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de
repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii
raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat
numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat
prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in
firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au
prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi
culorile luminoase sunt preferate.
Alte
particularitati
Crapul este un peste care traieste pe fundul apei,
scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in
ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest
din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un
sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi.
Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii
pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap.
Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de
bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el
pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu
apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si
expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe
care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu
scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se
baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De
aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome
de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori.
In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din
abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand
preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile
calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre
in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume
anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada
se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special
pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma
la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu
pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este
capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din
abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In
general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura
apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul,
se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza
mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau
prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul
dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de
3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza
nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin,
deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in
sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia
permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte
mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de
pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri
este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se
manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o
partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si
din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie
sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii
unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri,
inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum
pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta
prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona.
Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de
victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de
repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii
raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat
numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat
prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in
firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au
prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi
culorile luminoase sunt preferate.
