pescuit la dunare

luni, 25 martie 2013

MONTURA KOMBI DUNARE

INTRODUCETI IN APA FIERBINTE FARA BOILES SI DC DORITI TRAGETI UN OPRITOR SUB BOILES

luni, 3 decembrie 2012

Pescuit Amator si Tehnica plumbingului sau Sondarea apei .

Pescuit Amator si Tehnica plumbingului sau Sondarea apei .

Inainte de a incepe orice partida de pescuit este necesar si obligatoriu sa aveti o idee despre adincimea apei si conformatia structurii pe care pescuiti . Exista o larga paleta de metode folosite in acest scop de pescarii din toata lumea .

Trebuie spus ca in orice partida de pescuit , pe lacuri , pe riuri sau pe mari si oceane ,adincimea apei in care pescuim ne da informatii importante asupra speciilor de pesti care habiteaza in locul respectiv , asupra nadelor si momelilor pe care urmeaza sa le folosim si in combinatie cu un studiu asupra structurii fundului de apa , asupra monturilor ce urmeaza sa le folosim . Nu trebuie minimalizata niciodata importanta acestui studiu , nu de putine ori acesta fiind decisiv in succesul unei partide de pescuit
Cea mai simpla dar si cea mai costisitoare varianta de studiere a apei este sonarul .

Acesta ne va arata adincimile , temperatura apei , structura fundului precum si numarul si marimea pestilor din zona studiata . In schimb , costurile de achizitionare a unui sonar si a unei barci , chiar si gonflabila , nu este neglijabil . In plus , in majoritatea competitiilor de pescuit (la crap sau la rapitor ) , folosirea sonarelor este interzisa
O alta varianta mai ieftina , care se foloseste de ani buni , este mult mai simpla si se bazeaza pe folosirea unei combinatii de plumb si marker , atasate pe lanseta cu care urmeaza sa pescuim . Metoda este clasica si nu are nimic personal in ea . Este chiar atit de simpla incit multi pescari nu o folosesc corect . Trebuie mentionat de la inceput ca metoda nu cere echipament special , strictul necesar fiind un plumb greu , culisabil pe fir , si un marker confectionat din orice material cu flotabilitate superioara si vizibilitate marita

Pentru ca numai masurarea adincimii apei nu este de cele mai multe ori suficienta si pescarul doreste si o harta imaginara a structurilor fundului de apa , cei de la FOX INTERNATIONAL au gasit solutia universala . De ceva vreme am descoperit setul de 2 plumbi EXPLORER FEATURE FINDINGS . Vom incerca sa explicam ce ofera acest set de plumbi si care este utilizarea lor corecta , ca o varianta simpla , la indemina tuturor , pentru studierea locului de pescuit

Astfel , primul plumb din set se prezinta in 2 variante de greutate ( 3 oz respectiv 4 oz ) si are forma unei bile sferice prevazute cu protuberante pe toata suprafata . Acest plumb este excelent in studierea structurii fundului de apa . Sa explicam cum se foloseste si care sunt meritele acestui "explorator" .
Modul de utilizare este banal - plumbul se ataseaza in capatul liniei principale si este lansat catre zona care urmeaza a fi studiata . Forma sferica si lipsa de colturi si forme ascutite , face ca acest plumb sa se strecoare fara sa se agate prin cele mai dificile structuri submerse si sa transmita catre pescar semnale puternice ; minima experienta a unui pescar il va face sa inteleaga aceste semnale si sa le traduca intr-un limbaj concret - craci ; acumulari de ierburi ; mal adinc ; busteni scufundati ; rizomi de stuf ; gropane ; praguri ; platouri ; etc . Prin simpla mulinare pe fundul apei a acestui plumb explorator putem sa ne facem o impresie generala asupra structurii zonei in care urmeaza sa pescuim . De aici mai departe intervine strategia fiecaruia in alegerea locului de pescuit ! Nu trebuie sa insistam asupra importantei alegerii unei zone optime de pescuit si nu sunt putini pescarii care cauta structuri puternice in apa ; aceste structuri , in general , "tin peste" . Identificare pragurilor - platourilor - structurilor scufundate - etc sunt esentiale pentru un pescuit de calitate , indiferent de specia cautata . Nu cred ca are rost sa insistam si asupra importantei gasirii pragului in apa curgatoare . Zona de prag este cautata de peste pentru ca ofera in primul rind protectie si in al doilea rind o seama de cuptoare imerse si alte strucuturi blocabile in curent , zone bogate in hrana , destul de aproape de mal astfel incit curentul sa nu spele microelementele nutritive . Daca ne permiteti comparatia - asa cum reciful sau epavele sunt cele mai potrivite zone pentru pescuitul oceanic asa putem asimila pragurile si structurile submerse de linga mal la pescuitul pe bratele Dunarii . Regula se respecta si pe lacurile interioare - zonele de prag sunt adevarate "camine" pentru peste si ele trebuiesc cautate si identificate ca atare . In plus structura fundului de apa este foarte importanta in aceasta conjuctura - pentru ca a pescuii pe namol sau pe fund tare , nisipos , nu presupune aceeasi tactica , iar posibilitatile pescarului de a prezenta nada si momeala intr-o anumit fel sunt diferite . Concluzia este aceea de a nu desconsidera niciodata studiul atent al apelor pe care urmeaza sa pescuiti !
Cel de-al doilea plumb din setul produs de FOX International este , din punctul nostru de vedere , mai important si mai valoros decit fratele sau mai mic . Cel de-al doilea plumb din set , avind o greutate de fix 84 grame , este cel mai potrivit plumb pentru a fi folosit in combinatie cu diverse markere - atit pentru masurarea adincimii apei in care pescuim cit si pentru demarcarea clara a unei zone restrinse pe care urmeaza sa ne plasam nada si momela ."Markerul", avind o greutate de fix 84 grame , este cel mai potrivit plumb pentru a fi folosit in combinatie cu diverse markere - atit pentru masurarea adincimii apei in care pescuim cit si pentru demarcarea clara a unei zone restrinse pe care urmeaza sa ne plasam nada si momela .

Diferenta fata de fratele sau , sus descris , nu este foarte mare - ei avind aceeasi conformatie la baza ; in schimb "markerul" are in plus o tija metalica rigida care ridica vartejul de prindere cu firul principal , la o inaltime de fix 10 cm . Ce castigam in acest fel ? O siguranta sporita ca intr-o balta plina de mal gros , plumbul nostru de marker nu se va scufunda integral si nu ne va face probleme in masurarea apei , sau in interactiunea nostra directa asupra markerului . In opinia noastra acest marker este o mica bijuterie - care ofera ofera siguranta , claritate in manipularea markerului, consecventa in precizia lanseurilor si elimina timpii morti din pescuit . In general timpul alocat nadirii si studierii baltii este destul de mic la majoritatea concursurilor . Plumbul "marker" da posibilitatea de a alcatui repede o montura si de a o folosi atit pentru masurarea apei cit si pentru marcarea ulterioara a locului de nadit si pescuit .
   Revenind la masurarea adincimii apei - trebuie specificat ca exista cel putin 2 metode clasice de a face acest lucru , cu intermediul markerelor si a lansetei . Nu insistam asupra acestor tehnici pentru ca ele sunt clasice - dar vrem sa mentionam o tehnica adaptata care da garantia unei acurateti sporite . Hai sa vedem pe scurt in ce consta aceasta tehnica si ce avantaje are vizavi de tehnicile clasice :
· montura folosita este cea clasica - pe firul principal , montam intii "plumbul marker" de la FOX - culisant - apoi 2-3 margele de cauciuc si legam in final printr-un nod Grinner , markerul propriu zis . Pentru markere recomandam "Carp Marker Float" de la Fox pentru vizibilitate maxima si balti curate sau "Weed Marker Float" , tot de la Fox , pentru balti cu vegetatie la suprafata
· lansam spre zona dorita si dam fir mult astfel incit markerul sa iasa la suprafata
· intindem firul bine si verificam corespondenta dintre miscarea firului pe tamburul mulinetei si actiunea markerului pe apa . Daca suntem multumiti cum evolueaza markerul , in sensul ca cea mai mica trasatura a firului se transmite markerului , asta ne indica ca firul nu este incurcat si ca se poate masura apa cu acuratete
· - cunoscind lungimea dintre mulineta si primul inel , recuperam firul liber , multiplu din aceasta distanta . Cind simtim la mina ca markerul a ajuns la plumb asta inseamna ca am terminat de masurat adincimea apei - si facem socotelile . Concret , la un echipamentul la care distanta mulineta - primul inel al lansetei masora 0,70 metri x cate astfel de lungimi de fir am recuperat - socoteala finala ne indica cu acuratete adincimea apei de sub marker . Verificarea o facem eliberind firul si studiind modul in care markerul trage de firul liber . O iesire la suprafata "en-force" si fara incurcaturi ne arata ca nu am avut probleme si masurarea apei s-a facut in bune conditiuni si fara erori
   In lipsa de altceva putem folosi "plumbul marker" si pentru explorarea apei - dar nu recomandam sa il folositi daca aveti si alte optiuni , deoarece tija metalica rigida poate cauza la un moment dat neplaceri ( agataturi ) .
   Cele prezentate mai sus nu pot diminua meritele altor procedee de studiere a fundului de apa si a adincimii acesteia . Orice metoda este bine venita atit timp cit pescarul stie pe ce apa pescuieste si la ce sa se astepte din partea structurii scufundate . Am vrut numai sa scotem in evidenta , o idee si un set de instrumente moderne care ne pot facilita un astfel de studiu . Restul depinde de priceperea si experienta fiecaruia dintre noi , dar un lucru este cert , niciodata nu strica sa stii pe ce structura pescuiesti . Daca ai si experienta de a interpreta corect rezultatele unui astfel de studiu , succesul nu poate fi prea departe . Fir Intins !

pescuit Amator si Retete culinare Pastrav

Pastrav la tava cu legume .

Timp de preparare:1 ora si 30 minute (complexitate medie)

Ingrediente:

1-2 pastravi
2 rosii
50 g telina
50 g dovlecel
cateva frunze de spanac, loboda sau stevie
cateva frunze de patrunjel sau telina
1 morcov
1 ceapa
7-8 catei de usturoi
2-3 felii de lamaie
100 ml vin alb (apa cu 2 linguri de otet si o lingurita de zahar)
50 ml ulei
2-3 linguri ulei de masline
sara, curry, piper, paprika (condimente pentru peste, concentrat de ciuperci)

Mod de preparare:

Se curata pestele de solzi si branhii, se eviscereaza, se spala bine si se condimenteaza cu sare, piper, concentrat, condimente pentru peste.
Intr-o tava lunga se pun pestii pe un pat de frunze. In interiorul pestilor introduceti bucati de ceapa, morcov, telina. Inveliti pestii cu felii de rosii si dovlecel. Adaugati in tava restul legumelor taiate bucati mari si 4-5 catei de usturoi necuratat, zdrobit cu latul cutitului. Condimentati si legumele, adaugati 300 ml apa cat sa ajunga la 3/4 din inaltimea pestilor, adaugati uleiul si acoperiti tava cu folie de aluminiu (staniol). Dati la cuptor la foc mediu 30-40 minute.
Scoateti tava, descoperiti-o, adaugati vinul (apa cu otet si zahar), adaugati daca mai este nevoie sare, piper, frunzele de telina sau de patrunjel. Dati la cuptor descoperit inca 30 minute si este gata.
Asezati pestii pe platou, trageti de pe ei feliile de rosii si dovlecei si decorati-i cu feliute de usturoi si de lamaie. Asezati pe platou legume si turnati sos din tava. Decorati cu cateva frunze verzi (patrunjel, telina, spanac, etc.).

Pastrav cu sos la cuptor .

Timp de preparare:

35 minute (complexitate redusa)

Ingrediente:

2 pastravi
3 linguri unt
jumatate de ceapa (fasii)
4-5 catei de usturoi
2 felii de lamaie
faina da grau
1 lingura faina de porumb
500 g smantana
50 ml vin
3 linguri conjac
sare, piper, foaie de dafin, oregano

Mod de preparare:

Pastravul trecut prin faina de grau se rumeneste uniform in tigaia cu unt incins. Asezi pestele in vas de yena uns cu unt. Asezi cate 2-3 fasii de ceapa si felii de usturoi in interiorul pestelui. Ornezi pestele cu ceapa, usturoi si lamaie.
Sosul:
Incingi o ligura de unt, adaugi smantana, condimentezi, adaugi o lingura de faina de grau si una de faina de porumb in ploaie,vinul, conjacul si condimentele.Lasi sa clocoteasca 2-3 minute,asterni sosul peste pestele din vas.Acoperi cu o folie de aluminiu si dai la cuptorul incins pentru 15 minute.

Pastrav cu sos de ciuperci .

Timp de preparare:

1 ora si 20 minute (complexitate redusa)

Ingrediente:

2 pastravi proaspeti
100 g faina de grau
4 linguri cu uleiulei

Sos:

300 g ciuperci proaspete
o ceapa
20 ml ulei
1 lingura sos iute
300 g smantana
2 linguri wisky
sare, piper, rozmarin, foaie de dafin
verdeata, lamaie - pentru ornat

Mod de preparare:

Pestele curatat, spalat, sters in prosop de hartie se trece prin faina de grau, se rumeneste pe ambele parti in tigaie cu ulei incins. Se asaza in vas de yena uns cu ulei.
La ceapa rumenita se adauga ciupercile fierte cu sare, foaie de dafin si cimbru. Se calesc impreuna, se adauga sosul iute, se da la blender. Adaugam smantana si dam pe flacara pentru 5 minute. Condimentam, adaugam whisky. Acoperim pestele cu acest sos, dam la cuptorul incins pentru 25de minute. Servim cu mamaliguta fierbinte.

Pastrav umplut cu somon .

Timp de preparare:
1 ora si 15 minute (complexitate redusa)

Ingrediente:

2 pastravi proaspeti
200 g somon proaspat
2 ciuperci Truffe
50 ml coniac
30 ml martini
un ou
2 linguri ulei de masline
2 linguri pesmet
sare,piper, oregano,ienibahar
2 linguri de ulei de masline pentru uns pestele

Mod de preparare:

Curat pastravul, il spal, il usuc in servet de hartie.
Pregatesc umplutura: fierb truffele in coniac, dau pe robot somonul crud, adaug truffele, pesmetul, oul, martini, condimentele si uleiul.
Umplu pestele cu pasta obtinuta, il ung cu ulei de masline, il impachetez in folie de aluminiu si il dau la cuptorul incins pentru jumatate de ora. Servim felii reci ca aperitiv sau cu garnitura de legume.

Pastrav cu portocale si sos picant .

Timp de preparare:

2 ore (complexitate medie)

Ingrediente:

2-3 pastravi medii
1 portocala (sau 1 lamaie)
1-2 ardei iuti (rosu sau verde)
1-2 rosii
1 ardei rosu kapia
3-4 catei de usturoi
cateva frunze loboda rosie, spanac
cateva fire de marar si patrunjel
1 pahar vin alb
50 ml bulion
3 linguri otet
sare, piper, condimente pentru peste
1-2 foi de dafin

Mod de preparare:

Se eviscereaza pestii, se curata branhiile, solzii si se spala bine, apoi se sterg cu hartie absorbanta si se condimenteaza pe dinafara si pe dinauntru.
Intr-o tava inalta si mai lunga se aseaza pestii pe un pat de felii de rosii, frunze, verdeata si cateva feliute de ardei iute. Garnisiti pestii si deasupra cu cateva feliute de ardei kapia, de ardei iuti si rosii. Adaugati in tava bulionul, otetul, uleiul si apa cat sa ajunga cam la jumatatea pestilor (sa nu-i acopere de tot).
Dati tava la cuptorul incalzit la treapta 1 sau 2 (120 - 160 grade) acoperita cu folie de staniol. Dupa vreo 45-60 minute, scoateti tava pe un fund de lemn, indepartati folia si intoarceti usor cu o spatula pastravii pe partea cealalta.
Garnisiti-i din nou cu feliute de rosii, ardei, ardei iute, portocala rasa de coaja (sau lamaie). Stoarceti putina zeama de portocala in sosul din tava, adaugati frunza de dafin si daca mai trebuie, sare, piper, condimente, otet si putina apa sau bulion, daca a scazut prea mult zeama.
Introduceti tava descoperita la cuptor inca 30-40 minute la foc mic pana se rumenesc putin deasupra avand grija sa ii stropiti de 2-3 ori cu zeama din tava. Cand sunt gata, se scot pe un platou, cu grija sa nu-i rupeti si se garnisesc de jur imprejur cu verdeata, frunze de loboda, spanac, felii de portocala, bastonase de ardei iute, feliute de usturoi si puneti peste ei putin sos din tava. Restul de sos turnati-l intr-o sosiera sau cescuta, mai adaugati in el putin usturoi zdrobit, condimente si zeama de portocala, dupa gust.
Se poate servi cu garnitura de cartofi noi natur, unt si verdeata. Se recomanda vin alb.

Pescuit Amator si Retete culinare Caras

Caras marinat in sos de legume

Ingrediente

    * 1 kg caras, fara cap, oase, solzi si viscere
    * 2 morcovi mici
    * o ceapa mare
    * 2 pahare ulei de floarea soarelui
    * 150 gr pasta rosii
    * 2 linguri otet de vin alb
    * o lingura de faina
    * o foaie de dafin
    * 10 bobite piper
    * o crenguta de cimbru

Mod de preparare

Spalati pestii, stergeti-i cu o cirpa curata si uscata, apoi taiati-i in bucati si sarati-i usor. Taiati morcovii in rondele, iar ceapa in solzi. Incingeti jumatate din ulei intr-o tigaie si prajiti bucatile de peste pe ambele parti, dupa care le scoateti pe o hirtie absorbanta

Incingeti cuptorul la 179 grade, apoi puneti bucatile de peste intr-o tava in cuptor pt circa 5 minute. Adaugati un pahar cu apa fierbinte si continuati 10 minute

Separat incingeti restul de ulei intr-o cratita si caliti usor legumele, adaugati pasta de rosii si faina amestecind bine. Stingeti cu un pahar de apa calda, adaugati condimentele si otetul si fierbeti la foc domol circa 10 minute

Saramură de caras

Ingrediente

    * 2 kg caras, să fie mai mare(700 g bucata)
    * 5-6 rosii foarte coapte
    * 3 ardei grasi
    * 2 ardei iuti iuti
    * 1,2 l apa
    * Sare, piper dupa gust
    * o capatana de usturoi
    * o legatura de patrunjel

Mod de preparare

Carasul se curata si se spala bine. Se sterge cu un prosop de surplusul de apa si se pune foarte multa sare pe el.
Eu n-am avut gratar asa ca l-am facut pe o tabla. Am o tabla groasa pe care am fript carasii.
Intre timp, pe aceeasi tabla, coacem legumele.Dupa ce s-au copt -rosiile, ardeii si ardeii iuti- ii decojim si ii taiem marunt.Punem apa la fiert iar in apa adaugam legumele coapte, decojite si taiate. Lasam pana cand da in clocot, 10 min la foc mediu.Punem sare si piper, dupa gust, iar apoi luam de pe foc.Adaugam in zeama fierbinte usturoiul pisat si patrunjelul tocat marunt.Cand carasii s-au facut, ii punem intr-un vas iar peste ei turnam zeama fierbinte.Se pune un capac peste vas si se lasa pana se raceste, la noi n-apuca sa se raceasca.Se mananca cu multa paine :))) si ardei iute, daca va mai tine gura.

Ciorba de caras

Ingrediente

    * 8 carasei
    * o ceapa mai mare
    * 2,5 l apa
    * 500 l bors
    * o legatura patrunjel
    * o legatura de leustean
    * 2 morcovi
    * 1 pastarnac
    * o felie de radacina de telina
    * sare si piper
    * 2-3 linguri cu ulei
    * 2 linguri cu gogosari dati pe masina
    * o lingura cu orez

Mod de preparare

Ceapa se taia marunt si se pune la calit in uleiul incins.

Peste ceapa se pune morcovul taiat cubulete, pastarnacul taiat fasii si se lasa un pic pana se inmoaie ceapa.

Se toarna apa si cand incepe a fierbe adaugi gogosarii, telina. si orezul.

Cozile de leustean le legi, legi si patrunjelul si le arunci in oala.

Cand legumele sunt fierte pe jumatate adaugi borsul incalzit.

Lasi pana toate legumele au fiert iar apoi adaugi pestele.

Lasi maxim 10 minute cu pestele, pestele fierbe repede, si pui sare si piper dupa gust.

Stingi focul iar apoi adaugi leustean si patrunjel tocat marunt.

Se serveste atat calda cat si rece.

Marinata de peste din crap sau caras

Ingrediente:

1 crap sau caras de 2-3 kg
2 pliculete boabe de piper
4-5 foi de dafin
1-2 lingurite sare
1 cana apa
2 cani otet
1 cana ulei

Mod de preparare:

Se curata pestele de solzi si i se îndeparteaza branhiile si capatâna. Se portioneaza în portii egale, se spala foarte bine si se lasa sa se zvânte. In tava de la aragaz se pune putin ulei si se lasa sa se încinga.
Când uleiul s-a încins se asaza bucatile de peste sa se rumeneasca, dupa care se introduce tava în cuptor, în vederea prajirii uniforme, timp de .circa 1/2 oră.
Separat, într-un vas se pun apa, oţetul, foile de dafin, sarea şi piperul să dea în clocot, după care se lasă să se răcească.
Se scoate peştele prăjit de la cuptor, se aşază cu grijă în borcane, după care se toarnă compoziţia de mai sus până se acoperă tot peştele din borcan. Se capsează borcanele şi se aşază la un loc răcoros (în frigider).

Retete culinare .din crap

Pescuit Amator si Retete culinare .

Retete culinare crap .

Crap la cuptor .

Ingrediente:

Un crap de 1,5 kg.
      3 linguri de ulei, un pahar de vin alb, 3 cepe, doi
      catei de usturoi, doua foi de dafin, 5 boabe de piper,
      o lingura de bulion de rosii, sare.

Preparare:

Se curata crapul, se sareaza pe afara si pe dinauntru si se lasa sa stea cel putin un sfert de ora. Se aseaza intr-o cratita lunga si se pune ceapa taiata felii subtiri, usturoiul, vinul alb, uleiul, foile de dafin, piperul, bulionul de rosii si sarea. Se unge bine crapul cu ulei, se da la cuptor si se tine cam o ora si jumatate. Se unge din cind in cind cu sosul din cratita. Daca scade prea mult inainte de a fi pestele gata, se mai pune putina apa. Inainte de a se servi se scoate usturoiul.

Pescuitul la Crap - Ghid pentru incepatori

Bine ati venit la primul ghid pentru incepatori, ideea este aceea de a incerca si de a ajuta nou-venitii in lumea pescuitului sportiv, sa-si formeze competentele si mentalitatea necesara pentru a prinde crap in mod consecvent. Daca sunteti vreodata de parere ca ati fi putut prinde mai mult crap decat de obicei, atunci cititi in continuare! Vom imparti acest articol, in cinci parti: Ce face un pescar de crap sa aiba succes? momitori, plantatoare, momeala, abordari si tehnici, precum si exemple de aplicare.

Ce face un pescar de crap sa aiba succes?
Pentru inceput, este bine de stiut faptul ca nu exista nici o momeala minune care sa atraga fiecare peste, nici o metoda individuala care sa functioneze de fiecare data, si nici un plan ideal care sa va ajute. Cheia pescuitului sportiv la crap este aceea de a face correct toate lucrurile marunte; daca faci toate acestea, in mod regulat, poti deveni un pescar de crap decent.
Intotdeauna lucrurile marunte trebuiesc facute corect
In termeni simpli, o pereche de bete si niste momeala scumpa nu face un pescar de crap, este nevoie de o perioada lunga de timp pentru a afla toate abilitatile importante si chiar si atunci când veti face toate acestea corect, puteti sa nu aveti succes. Sunt pescar de crap de multi ani, si tot nu prind de fiecare data cand merg la pescuit.
Suna ciudat, dar atunci cand esti la pescuit, principiul este acela de “a gandi ca un peste”. Facandu-ti o imagine a habitatului subacvatic, iti poti face cateva pareri (bazandu-te pe experienta), care te vor ajuta sa gasesti locurile bune pentru a prinde pestele.

" Gandeste ca un peste ! " Daca ai fi un crap, unde ai sta?
Acelor presupuneri trebuie sa adaugi urmatoarele efecte ale conditiilor curente: soare, ploaie, vant si temperatura, au toate rolul lor. Apoi, va trebui sa iei in considerare efectele presiunii atmosferice, pescuitului sportiv curent si recent, momentul anului, momentul zilei, vremea, si orice altceva ce ar putea avea un efect asupra modului in care se comporta pestii, atunci cand esti la pescuit. Poti lua in considerare si un solunar care de foarte multe ori ajuta.
Acum, trebuie sa lucrezi la momeala perfecta pentru a prinde crapul.

Sunt mult mai multe momeli decat boilesurile pentru a avea success la pescuit!
boiles mamaliga viermi nada pescuit

Carnuri, nuci, porumb, boabe, paine, viermi, rame, mamaliga… lista este infinita.
Cand una din momelile de mai sus sunt folosite la momentul potrivit va avea acelasi success ca si boilesul.
Abordarea corecta este cheia, nu doar aranjarea unditelor si lansetelor atunci cand ai ajuns la balta, ci cum iti dezvolti planul. Intotdeauna, un pescar de crap trebuie sa aiba o strategie - un plan de actiune. In acest fel poti vedea daca ai avut sau nu success. Chiar daca nu ai avut success, asta nu inseamna un esec, ai acumulat mai multa experienta in prinderea crapului. Atat timp cat poti invata ceva din aceasta experienta, asta este!

Pregatiti-va abordarea
Din nou, este important sa fii deschis la minte, despre ceea ce constituie o metoda eficienta. Ideea este ca trebuie sa te decizi despre ce fel de pescar de crap vrei sa fi.
Sunt multi cei care cred ca singurul mod de a prinde crapul este sa stai sa astepti zile in sir. Asta nu inseamna ca trebuie sa schimbi metoda la fiecare doua minute, dar daca vrei sa ai rezultate bune, uneori trebuie sa schimbi ceva.
Asta nu inseamna ca trebuie sa te gandesti doar la crap si nimic altceva. Ideea este ca daca vrei sa prinzi crap, in mod constant, atunci trebuie sa depui mult efort. De multe ori, norocul isi are rolul lui, dar acest noroc ti-l faci singur.

Pentru a avea o captura impresionana, trebuie depus mult efort.
Este usor sa vorbesti despre asta; abordarea corecta, momeala potrivita si tactici sau tehnici de pescuit, dar cel mai important este sa sti sa aplici tot ce ai invatat pana acum din viata de zi cu zi.cele mai bune planuri nu merg intotdeauna instant, uneori e nevoie de mai mult timp, poate chiar un sezon intreg.dar, daca continui sa lucrezi metodic, rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Problema pescarilor de crap incepatori este aceea ca vor rezultate imediat, deoarece urmeaza si aplica modurile si metodele citite in carti, reviste, iar cand aceastea nu apar repede, acestia presupun ca fac ceva gresit. In multe cazuri, pescuitul de crap este un joc al asteptarii.
Este foarte usor sa pui momeala in carlig, dar nu uita ca fiecare apa e diferita, ce merge bine intr-un loc nu este obligatoriu sa mearga si in altul.

Asa cum am explicat anterior, la pescuitul de crap este vorba de o multime de lucruri facute corect. Este vorba despre a acumula o multime de mici informatii din fiecare sesiune de pescuit, si apoi punandu-le cap la cap pentru a iti forma o strategie pentru urmatorul sezon de pescuit. Partea cea mai dificila este sa sti de unde sa culegi toate aceste informatii si sa te decizi asupra cum sa le folosesti cel mai bine, facandu-ti un plan.
Un plan rau este mai bun decat a avea niciunul, adica avand un plan rau, macar iti poti face o parere, deoarece poti identifica unde au fost probleme pentru a le remedia pe viitor.
Nu este un proces usor si nici o abilitate care va veni peste noapte, dar daca incepi sa aplici logica acum, te vei simti repede beneficiul si lungul drum nu ti va mai parea atât de descurajator. Pescuitul la crap este ceva ce vei invata in continuu – cu fiecare partida de pescuit vei invata ceva nou, si cu cat mergi mai des la pescuit, cu atat poti acumula mai multa experienta.
Sunt multe aspecte diferite in ceea ce priveste pescuitul la crap. Intai trebuie sa cunosti cum conditiile climatice si presiunea atmosferica afecteaza comportamentul crapului.
Acesta este, probabil, cel mai important aspect al pescuitului la crap– sa sti unde sa gasesti pestii!

Deci, de unde sa incepem? Ei bine, mai intai, trebuie sa intelegem putin mai multe despre crap. Suna ciudat, dar daca vrei sa ai o captura consistenta, trebuie sa gandesti ca pestii pe care incerci sa-i prinzi. Multi cred ca daca plimbi putin momeala prin apa, gata l-ai prins! De fapt, crapul este un peste inteligent, cu un creier destul de dezvoltat, impartit in amintiri pe termen scurt si lung. In fiecare zi “de munca”, acesta se bazeaza pe partea cu amintirile pe termen lung.
Practic, am observat acest lucru prin faptul ca un crap ia multe amintiri pe termen scurt, care dupa conditionare (acelasi lucru repetandu-se la nesfarsit), devin amintiri pe termen lung. Intrebarea este: cum putem folosi acest lucru in avantajul nostru? Ei bine, v-ati intrebat vreaodata de ce aruncam nada de fiecare data inainte de a pescui? este exact acelasi lucru, furnizandu-i mancare, "pe gratis", fara niciun pericol (ex. Momeala care nu e pusa in carlig), crapul va trimite catre creier amintirile pe termen scurt cum ca nu exista niciun pericol in zona respectiva, pana cand, pana la urma, va fi conditionat de sursa de mancare constanta dar riscanta.
In cazul pescuitului prin plantare, trebuie sa intelegi faptul ca, crapul se poate intretine singur. Asta nu inseamna ca va manca tot ce se afla in fata lui. Poti avea cele mai bune momeli, daca pestele nu vrea sa le manance nu le va manca. Nu depinde de tine, ci de crap!
Aici, cheia este observarea! Incearca sa intelegi habitatul unde traieste crapul, si te afli pe drumul cel bun pentru a-l prinde. Ideea este ca trebuie sa te indetifici putin cu locul unde vrei sa prinzi peste. Odata ce ai localizat locul pe care-l crezi tu ca este potrivit pentru pescuit, e timpul sa te apuci de treaba!
Se intampla des ca informatiile culese pana acum, de-a lungul timpului, sa scoata la iveala cele mai bune locuri si perioade pentru pescuit.
Din nou, pescuitul la crap inseamna sa te folosesti de toate acele informatii de care dispui.
Fir intins !

Secretul unei partide de pescuit

Secretul unei partide de pescuit

Secretul unei partide reusite, consta in alegerea si folosirea in mod corespunzator, a unei nade potrivite. O nada potrivita si un procedeu de nadire eficient, contribuie cu cel putin 40% la reusita partidei, restul fiind completat de tehnica si de orele solunare corelate cu temperatura apei si presiunea atmosferica. Atunci cand pestele este predispus a se hrani(cand pestele ``trage``), sant multe cazuri in care se poate prinde peste si fara o nadire speciala, dar cantitatea capturilor va fi cu atat mai mare, cu cat vom folosi o nada mai potrivita si mai atractiva.

Alegera retetei unei nade eficiente consta in mixarea ei din mai multe componente, componente specifice fiecarui fel de peste: crap, platica, caras, scobar, etc. Aceste componente(alcatuite din amestecarea fainurilor, din diferite seminte cu produse de panificatie, la care se adauga diferite arome si coloranti),se gasesc, slava Domnului, in toate magazinele de specialitate sub o mare diversitate, dar adevarata maiestrie consta in gasirea unei retete eficiente de combinare a lor cu scopul de a aduce pestele pe locul nadit.

boiles mamaliga viermi nada pescuit

1.Primul lucru in prepararea unei nade eficiente, este materialul ce se foloseste ca baza in alcatirea ei. Acest material este TTX-ul, adica o turta de germeni de porumb presati , uscati si apoi macinata(asemanator turtei de seminte de floarea soarelui).TTX-ul, absoarbe de 2,5-3 ori mai multa apa decat greutatea sa, avand astfel rolul de a umecta nada si are avantajul ca are efect asupra pestilor de talie mare, atragandu-i pe patul de nada.
2.Al doilea pas care urmeaza, este aditivarea TTX-ului cu aditivul lichid specific pestelui pe care vrem sa-l prindem, el fiind ales si functie de temperatura apei(pentu ape mai reci, trebuind o mai mare cantitate de aditiv pe baza de alcool).

3.Amestecarea unui kg de TTX umezit cu 2,5l de apa amestecata cu 0,5l aditiv lichid(si lasat la odihnit 20-30min) cu 3kg de nada prefabricata aleasa si ea dupa specia pe care vrem sa o capturam. Acest raport il putem micsora sau mari, in functie de durata partidei de pescuit.

4.Inaintea plasarii nadei pe locul de pescuit, sub forma de bulgari de marimea unei portocale, bulgari care nu trebuie sa se desfaca cu usurinta dupa ce au fost stransi, putem adauga aditivi solizi sub forma de pulbere, aditivi ce contribuie la marirea atractivitatii nadei respective, alesi si ei functie de captura.

5.Imbogatirea nadei cu momeala vie(viermusi, larve de libelula), cu porumb de conserva cu diferite arome sau cu pelete solubile de diferite marimi si arome. Pentru o mai buna colare a nadei, in cazul cand pescuim pe ape curgatoare putem adauga colanti cum ar fi PV1, iar pentru ingreunarea ei, Terre de Somme sau Terre de Riviere(pamant lutos sub forma de pulbere, ales in functie de adancimea si rapiditatea apei) caz in care trebuie conrolata umiditatea nadei.

Acestea ar fi in mare, regulile generale de baza in alcatuirea unei nade profesionale, reguli ce pot completate cu diferite alte componente gasite a fi fost eficiente in urma partidelor de pescuit care au dat bune rezultate.

Pescuit Amator la crap

Pescuit Amator la crap . Localizarea si Echipamentul .

Prieteni pescari sportivi si amatori astazi vom invata cum sa pescuim la crap pe rau si anume cum localizam crapul si ce echipamen de pescuit vom folosi la capturarea lui . Pescuitul la crap nu este asa de usor cum cred uni pescari , acest peste nu se mai prinde cum se prindea acum vrio 25 de ani in urma , este un peste foarte sensibil si siret si trebuie sa te adaptezi noilor tehnici de pescuit care au evoluat in momet pentru a avea capturi frumoase de crap .

Localizarea crapului .

Fara sa am pretentia ca as spune cine stie ce noutate, un loc bun ar trebui sa indeplineasca doua conditii: sa asigure adapost si sa fie bogat in hrana. Pornind de la cele doua considerente amintite si tinand cont de comportamanetul specific al crapului, pot fi identificate anumite locatii predilecte pentru acesta. Cele prezentate mai jos raman insa date cu caracter strict orientativ si doar o buna cunoastere a apei pe care pescuiti va va putea garanta succesul.

Plescaiturile inconfundabile ale crapilor pusi pe harjoana sunt probabil cel mai bun indiciu pentru a-l localiza. Nu va puteti baza insa numai pe ele pentru ca este posibil ca, tocmai in sambata in care ati reusit sa va faceti timp sa mergeti la pescuit, crapul sa nu vrea sa sara. In plus, daca sare, nu inseamna neaparat ca are si pofta de mancare. Sunt atatea povesti cu crapi care se zbenguiau in voie, ignorand insa cu desavarsire momelile, spre disperarea pescarilor.

Dintre posibilele locatii, primele pe lista ar fi locurile cu apa mai calma si mai adanca. Gropanele, cuptoarele pe care curentul le sapa sunt locuri care ar trebui sa dea rezultate tot timpul anului. Deasemenea, cautati salciile cazute in apa din cauza surparii malului – in general, acolo veti gasi o groapa.

Nu treceti cu vederea nici zonele de varsare ale paraielor, cu apa oxigenata si bogate in hrana. Un brat mort poate fi un loc bun, mai ales in lunile mai reci. Un asmenea loc, cu apa domoala si fund malos poate da rezultate dupa o nadire corespunzatoare.

Alte sectoare carora ar trebui sa le acordati atentie sunt cele cu apa calma, marginite de curent puternic. Zona din imediata apropiere a curentului poate sa va ofere surprize placute, mai ales in perioadele calduroase. Crapii stationeaza aici pentru ca apa este mai oxigenata si pentru ca pot gasi hrana mai usor.

Un cot al raului in care apa a adus buturugi an de an este un alt loc asupra caruia merita sa va opriti. De multe ori, intre mal si curent veti gasi un sector cu apa mai calma, unde se formeaza varteje. Aici ar trebui sa va plasati monturile, cu riscul de pierde cateva dintre ele – un pret prea mic pentru o captura frumoasa. Alte posibile locatii - zonele insorite din aval de picioarele de pod sau de insulite.

Daca aveti sonar sau un prieten care are sonar ... va invidiez. Un sonar va va face misiunea mai usoara si va va permite sa identificati mai usor si mai precis structura albiei. In lipsa, cereti sfatul unor pescari cu experienta pe apa respectiva, faceti cateva plimbari de-a lungul portiunii pe care intentionati sa o pescuiti si incercati sa identificati locurile cele mai bune, fiti atenti la orice detaliu si notati-va concluziile.

La alegerea locului de pescuit trebuie insa sa mai tineti cont si de alte aspecte. In primul rand, locul respectiv trebuie sa va permita sa aruncati. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu la lanseuri, mai ales daca folositi bete lungi, pentru ca ultimul lucru pe care vi-l doriti este sa umpleti salciile din jur cu plumbi. Este indicat sa curatati locul cu pricina, fara insa a va lansa in veritabile operatiuni de defrisare. La urma urmei, ati venit la pescuit pentru a fi in mijlocul naturii si nu pentru a reintroduce terenuri in circuitul agricol.

In cazul in care pescuiti de pe un mal inalt sau accidentat, este necesar sa aveti cel putin un loc prin care sa puteti cobori mai aproape de apa, in conditii de siguranta, pentru a putea scoate pestele cu ajutorul minciocului. Ar fi pacat sa pierdeti o captura frumoasa pentru simplul fapt ca malul era prea inalt ca sa puteti sa o scoateti sau pentru ca, desi ati plonjat impecabil, ati ratat-o.

Echipamentul folosit la pescuitul crapului .

Nu cred ca are sens sa fac inca o lista cu toatele piesele de echipament necesare pentru pescuitul crapului. Dar pentru ca „iarna nu-i ca vara” si nici raul nu-i ca balta, echipamentul va trebui adaptat conditiilor specifice apelor curgatoare (maluri accidentate, curent, pesti puternici, obstacole submerse).

Lansetele pentru pescuitul crapului .

Atunci cand va alegeti lansetele pentru pescuit in ape curgatoare trebuie sa tineti cont de o serie de aspecte deosebit de importante. In primul rand, rar va veti putea bucura de luxul unui mal curat ca in palma, care coboara lin spre apa. Malurile de pe care veti pescui sunt, de cele mai multe ori, pline de sălcii sau stuf, abrupte si neregulate. Asadar, in cazul in care nu intentionati sa cositi tot stuful sau sa doborati vreo salcie, alegeti un model de 3,60m. Confratii din occident au privilegiul de a dispune de o oferta foarte larga in acest domeniu, unele firme producatoare comercializand chiar lansete special create pentru pescuitul crapului din locatii greu accesibile, de cele mai multe ori pline de vegetatie. Se numesc „stalking rods” (to stalk – a pandi, in limba engleza), lungi de aproximativ 2,70m (9ft). O asemenea lanseta va va scuti de neplacerile inerente unor eventuale lanseuri disperate facute din copaci, fara ca lungimea mica sa ii afecteze performantele.

E necesar ca lansetele sa fie de buna calitate, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata. O lanseta din carbon, 2 tronsoane, mufare prin spigot, inele SIC, mai usoara, solida si bine facuta ar fi ideala. Diametrul inelelor nu are atat de mare importanta ca atunci cand pescuiti la balta, pentru ca e putin probabil ca veti avea lanseuri de peste 100m la rau, cu exceptia cazurilor in care doriti sa doborati vreo rata sau sa-i dati emotii pescarului de pe malul celalalt.

ce trebuie sa stie un pescar

Pescarul trebuie să aibă suficiente cunoștințe atât despre apele spre care-l poartă pașii, despre ustensilele folosite, cât și despre biologia și comportamentul peștilor. În ultimii ani, ca urmare a intervențiilor necontrolate ale omului, apele s-au schimbat, dar s-a schimbat și comportamentul peștilor, care au fost nevoiți să se adapteze noilor condiții. De asemenea, multiplicarea metodelor de pescuit, scara largă a momelilor și numărul cât mai mare a pescarilor, au condus la modificări comportamentale semnificative în rândul peștilor. Datorită faptului că pescarii bat mereu aceleași ape, peștii au devenit în multe cazuri indiferenți la unele metode de pescuit sau la unele nade.
Pe lângă factorii amintiți , numeroși factori pot influența comportamentul peștilor și succesul în pescuitul sportiv.
Peștii se deosebesc radical de toate celelalte viețuitoare terestre, datorită adaptărilor și a perfecționării simțurilor de-a lungul evoluției.

Gustul și mirosul: Peștii preiau și analizează gustul și mirosul ca și senzații comune prin intermediul chimismului apei. Reacționează cu mare rapiditate la schimbarea chimismului apei. Peștii preferă gustul dulce și arome asemănătoare cu cele ale plantelor și viețuitoarelor subacvatice.

Văzul: Văzul este mai puțin dezvoltat și de mai mică importanță pentru pești. Vederea pentru pești este doar o anexă a celorlalte simțuri. În apa transparentă peștele vede doar până la 10 m. Percepe imagini în sus când apa este transparentă și liniștită, dar numai în interiorul unui con cu vârful în ochiul peștelui și baza pe oglinda apei; percepe doar contururi, contraste și mișcare. Percep bine culoarea roșie, galbenă și portocalie.

Auzul: Peștii nu posedă ureche externă și medie. Percepe vibrațiile de înaltă frecvență cu urechea internă și linia laterală. Urechea internă - cu mult mai dezvoltată și mai perfecționată comparativ cu a celorlalte vertebrate - are un loc foarte important în localizarea poziției în spațiu, menținerea echilibrului dar și la interceptarea vibrațiilor. Linia laterală reacționează mai ales la vibrațiile de joasă frecvență. Peștii reacționează prompt la vibrațiile sunetelor sub raportul intensității și tonalității. Se retrag rapid când se produc zgomote puternice.

Simțul durerii: Sensibilitatea la durere este redusă, dar asta nu înseamnă că trebuie să chinuim peștele în momentul în care extragem cârligul din gura ei, ci din contră, să ne comportăm sportiv.

Succesul în pescuitul sportiv nu poate fi garantat, indiferent de talentul pescarului, numeroși factori poți fi influențați de comportamentul peștilor.

nada uitata

Imi aduc aminte că cu ani în urmă când nu exista sensas, van den eynde, profimix sau restul nadelor performante de azi foloseam ce ara. O momeală oarecum uitată de către mine, dar foarte apreciată de peşti şi foarte uşor de preparat este pâinea cu boia. Ingredientele necesare:

pâine
boia
apă
esentă de vanilie sau caramel

Pregătirea cum am mai spus este foarte uşoară. Se decojează pâinea să rămână doar pâinea moale, de preferat o pâine mai lipicioasă şi cat mai proaspătă cu putiinţă. Se strânge pâinea cu mâna şi se face o gaura in pâine unde se pune boia (aproximativ un sfert de linguriţă de boia la o felie mare de pâine). Urmează umectarea pâinii acesta de obicei se poate face cu apă dar putem adauga si un pic de esenţă de vanilie sau caramel. Trebuie să avem grijă să nu fie prea umedă, deoarece in aşa fel vom obţine un mix prea moale care ne va pica foarte repede de pe cârlig. După umectarea pâinii framantăm pâna când obţinem un mix consistent asemănătoare cu plastelina. Din mix facem bobiţe cu degetele pe carele punem în vârful carligului. Acestă momeală dă rezultate foarte bune la caras (mai ales între ape), la babuşcă şi la ciortan, dar deseori nici crapul mare nu poate rezista tentaţiei.

cum facem o partida de pescuit la dunare PART 1

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. - intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ - buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala.

Porumbul

Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.

Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare. Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l prepara chiar noi.

    I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului

    Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

    Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

    In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala.

    Porumbul

    Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.

    Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare. Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l prepara chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

Graul

Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful

Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

Buletele

Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor "nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca mai des

O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PH-ul apei, de specia de crap urmarita etc.

Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez, proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii experimentati.

Mamaliga pentru nada

Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

Mamaliga pentru momeala (patratica)

Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !

    In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline.

    Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.

    Aceasta poate fi apoi:

        taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;

        facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.

    De tinut minte:

    mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;

    fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";

    apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un vas in aer liber;

    in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.

Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;

2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.